Istoric
ROMÂNIA
MITROPOLIA BISERICII ORTODOXE DE RIT VECHI
BRĂILA, Str. Zidari, Nr. 5, Cod 810140
Tel/Fax : 0239.613915 ; 611341
C.F.4342537 , e-mail : mitropolia_rit_vechi@yahoo.com
BISERICA ORTODOXĂ DE RIT VECHI DIN ROMÂNIA
Biserica Ortodoxă de Rit Vechi este continuaitoarea vechii Biserici Ortodoxe Ruse, infiinţată dupa rânduielile si canoanele greceşti, dupa creştinarea ruşilor in anul 988 d. H., sărbătorile de peste an, posturile si rânduielile credincioşilor de rit vechi (numiţi şi staroveri) sunt ţinute dupa vechiul calendar Iulian, iar limba de oficiere este limba slavonă, folosită cândva şi in bisericile românesti. Biserica Ortodoxă de Rit Vechi a luat fiinţă dupa "schisma" de la 1654. Refuzând să accepte reformele patriarhului Rusiei de atunci, Nikon, o parte din populaţie a luat drumul exilului, din pricina persecuţiilor, păstrând neatinse vechile tradiţii şi canoane bisericeşti. Unii ruşi staroveri (lipoveni) s-au stabilit pe teritoriul Imperiului Otoman, alţii în Ţările Române, la gurile Dunării şi aproape de ţarmul Mării Negre. Ca ortodocşi, staroverii au in frunte un Mitropolit, urmat de Arhiepiscopi, Episcopi, preoti si diaconi. Ei se calauzesc dupa Sfânta Scriptura, după Canoanele Sfinţilor Părinţi, şapte Soboare Ecumenice şi nouă soboare locale, reunite în cărtile "Cârmuitorul" şi "Nomocanonul". Parăsind Rusia, ortodocşi de rit vechi au luat cu ei nu doar tradiţiile şi credinţa, ci şi odoarele sfinte, icoanele şi cărţile de slujba, păstrindu-le cu sfinţenie secole la rând.
Dupa ce in anul 1783 imparatul Iosif al II-lea a acordat unele libertaţi credincioşilor de rit vechi din Imperiul Habsburgic, multe familii de staroveri din zona Mării Negre au migrat in Nordul Bucovinei, întemeind aici noi aşezări. Una dintre acestea a fost Belaia Kriniţa ("Fantana Alba").
În apropiere, s-a statornicit şi o mănastire de călugari. Profitând de liniştea din Imperiu, credincioşii staroveri s-au decis să-şi implinească un vis mai vechi, anume acela de a avea preoţi şi episcopi.
În anul 1846 a avut loc un sobor al tuturor credincioşilor ortodocşi de rit vechi, iar principala problemă fiind trimiterea unei delegaţii în Palestina în căutarea creştinilor fugiţi din Rusia în timpul marilor prigoniri, gândindu-se că poate acolo vor fi şi episcopi, să-i găsească şi să-i aducă la Fântâna Albă. Din delegaţie făceau parte doi călugări: Alimpie Miloradov şi Pavel Velikodvorski. Aceşti doi călugări vor trece prin localitatea populată şi astăzi de staroveri – Sarichioi – şi rugându-se lui Dumnezeu şi Maici Domnului şi-au continuat drumul. Ajungând la Constantinopol şi făcând popas acolo vor afla de un arhiereu fără scaun. Acesta nu va fi nimeni altul decât mitropolitul Ambrosie (Popovici), viitorul întâistătător al Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi - Ierarhia de Fântâna Albă. Neavând catedră, el trăia în Constantinopol (actualul Instanbul), pe lângă patriarhie. Prin multe rugăciuni şi dovezi a adevăratei credinţe, călugării au reuşit să fie înţeleşi şi ca urmare mitropolitul Ambrosie, acceptă credinţa creştin ortodoxă de rit vechi.
Mitropolitul Ambrosie, împreună cu cei doi călugări Alimpie şi Pavel i-au drumul Fântâni Albe prin Sarichioi, Tulcea – Fântâna Albă. La mănăstirea din Fântâna Albă înaltul prelat a fost întâmpinat de preotul Ieronim, după care, prin mirungerea oficiată de acesta, a început să păstorească, prin hirotonisirea episcopilor, preoţilor şi diaconilor.
La data de 11 iulie 1846, proaspătul Întâistătător, se va adresa Imperatorului Austriei Ferdinand cu o cerere, prin care cere să fie recunoscut ca mitropolit al credincioşilor de rit vechi. Acesta primeşte aprobarea la 23 iunie 1847 prin două recunoaşteri înregistrate cu numerele 9950 şi 22955. Mitropolia creştinilor de rit vechi a fost înfiinţată la sfârşitul anului 1846 la Fântâna Albă. Aprobarea de înfiinţare a acestei Mitropolii a fost dată de guvernul Austriac, prin Înaltul Decret Imperial din 6 septembrie 1846. Un aport deosebit la înfiinţare Mitropoliei de Fântâna Albă, l-a avut Pavel Vasilevici Velikodvorski. Făcând o călătorie la Viena, reuşeşte să fie primit în audienţă la împăratul Ferdinand, iar în 1844 v-a obţine permisiunea pentru organizarea episcopatului. Aşa se face ca, din acel moment, mănăstirea de la Fântana Albă devine centrul spiritual al tuturor staroverilor de pretutindeni.
O parte din staroveri nu-l vor primi, rămânând cu preoţii veniţi din Rusia (preoţi fugari), pe semn că mitropolitul Ambrosie nu ar fost de acord să fie miruns. Cei care l-au acceptat pe Ambrosie sau numit de Fântâna Albă iar partea cealaltă care acceptau preoţii fugari sau numit o perioadă beglopopovţî, iar azi aparţin de ierarhia de Novozâbkov.
Clasa beglopopovţilor încerca prin tot felul de mijloace să-l calomnieze, să-l ponegrească pe mitropolitul Ambrosie născocind tot felul de motive. Tot ei au scos broşuri în care menţionau că mitropolitul Ambrosie a primit interdicţia de a mai sluji din partea patriarhului său până la trecerea la credinţa de rit vechi. Subbotiul Ivanovici, marele apologet al ortodoxiei oficiale din acea vreme dezvăluie invenţia pusă în circulaţie de adeptul belopopoviţ Platon Afanasievici. Dimpotrivă, când mitropolitul Ambrosie a trecut la biserica de rit vechi, şi aflând aceasta, patriarhul Constantinopolului, i-a trimis o scrisoare în care îi cerea să se reîntoarcă şi că îi va da cea mai bună eparhie. Mitropolitul Ambrosie a refuzat categoric, iar o altă mărturie despre vrednicia sa, relatează: ajungând mitropolitul Ambrosie la Viena cu deputaţii săi pe 25 iunie, şi prezentându-se personal împăratului Ferdinand I, pe 11 iulie, cu cererea şi celelalte acte, împăratul trimite consulului Ţarigradului o scrisoare, cerând să fie arătată patriarhului şi să fie întrebat acesta, dacă există într-adevăr un mitropolit Ambrosie şi dacă nu este oprit de a oficia slujbe religioase. Patriarhul v-a răspunde că nu doar există, ci acest mitropolit n-a greşit cu nimic, iar schimbarea lui a fost cauzată invidiei turcilor. Mai mult, el este liber să plece din eparhia sa prin acordul primit de patriarhul Anfim, care a şi semnat în acest răspuns. Împăratul a primit hârtiile consului şi a emis Decretul Cancelariei Împăratului pe 3 noiembrie 1846, nr. 34987.
Mitropolitul Ambrosie nu a stat multă vreme la mănăstirea de la Fântâna Albă. La 6 ianuarie 1847, pentru prima dată a hirotonisit la rang de episcop pe ieromonahul Kiril, apoi pe ieromonahul Arcadie, devenit astfel episcopul credincioşilor din Dobrogea, iar pe ieromonahul Antonie pentru credincioşi de rit vechi din Rusia.
La 6 decembrie 1847, în semn de protest contra episcopului Antonie al Rusiei, la cererea energică a guvernului rus în frunte cu împăratul Nicolae I, mitropolitul Ambrosie este calomniat de acesta în faţa guverului austriac, şi este exilat pentru totdeauna din Fântâna Albă la Ţill în Austria unde a trăit sub stricta supraveghere timp de 15 ani, până la moartea sa survenită pe 30 octombrie 1863. A fost înmormântat în cimitirul grecesc din oraşul Trieste. In anul 2000, moastele sale au fost aduse in Catedrala Mitropolitană din Brăila.
La 4 ianuarie 1849, episcopul Onufrie şi Sofronie l-au ridicat pe Kiril la rangul de mitropolit. Acesta va muri la 2 decembrie 1873. În locul său vacant a fost ales episcopul Afanasie din Brăila.
După moartea mitropolitului Afanasie, locul de mitropolit a fost ocupat de episcopul Macarie în 1906 care a fost ridicat la rangul său de arhiepiscopul Ioan, episcopii: Arsenie, Inochentie şi Leontie.
Macarie a murit la începutul anului 1921 şi în locul său fiind ales la 01 octombrie 1924, episcopul Nikodim din Tulcea.
Mitropolitul Nikodim a murit la 15 octombrie 1926, iar în 1929 pe 9 iulie a fost hirotonosit episcopul Pafnutie.
După moartea mitropolitului Pafnutie, în scaunul mitropolitan a fost urcat episcopul Siluian de Izmail. Episcopul Siluian a fost aşezat în scaun de către episcopul Inochentie.
In anul 1940, după ce armata sovietica a invadat şi ocupat Bucovina, al VII-lea Mitropolit al credincioşilor staroveri, Siluan, a fost nevoit să parăsească Fântana Albă - incorporată din acel moment teritoriului Ucrainei - şi să-şi stabilească reşedinţa în România în localitatea Brăila Din acel an oraşul Brăila a devenit centrul mondial al ortodocşilor de rit vechi. Mitropolitul Siluian şi-a dat obştescul sfârşit la 5 ianuarie 1941. Ceremonia de înmormântare a avut loc la Brăila pe data de 11 ianuarie.
În anul 1941, în aprilie 25, în oraşul Brăila avusese loc Sfântul Sobor, la care au asistat episcopii: Inochentie, Savatie şi Tihon. Au fost la sobor reprezentanţii tuturor comunităţilor de rit vechi din România: preoţi şi mireni. Soborul a fost convocat pentru alegerea mitropolitului. Cu o umanitate de voturi, a fost ales ca mitropolit, episcopul Inochentie (Ivan Grigorievici Usov: 1870-1942) – unul dintre scriitorii apologeţi importanţi ai staroverilor. A fost aşezat în scaunul mitropolitan în data de 27 aprilie 1941, în oraşul Brăila. La ungerea mitropolitului au asistat episcopul Savatie şi episcopul Tihon. Acesta a fost cel de-al VIII-lea mitropolit. Având activi 38 de ani de activitate arhierească, fiind şi un experimentat scriitor, avea să aducă un mare folos Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi. Planul lui de activitate era destul de vast: înfiinţarea unui centru spiritual în cadrul mitropoliei, reînfiinţarea şcolilor parohiale în toată diaspora staroveră, înfiinţarea unei proprii tipografii starovere, editarea unui jurnal al staroverilor, cărţi precum cele de trebuinţă bisericească cât şi cărţi de învăţătură şi apologetice. Mitropolitul Inokentie v-a păstorii în acest scaun şi mai puţin decât mitropolitul Siluian, fapt care nu-i va permite să-şi vadă planul realizat. După înscăunare, Inokentie se va stabili în oraşul Tulcea din Dobrogea.
Pe 22 iunie 1941 a început războiul Germaniei şi României contra bolşevicilor. Foarte repede va fi cucerită Basarabia şi Bucovina, dar pe lângă asta şi Mitropolia de Fântâna Albă aflată în aceiaşi localitate din Bucuvina. Războiul fiind început, Mitropolia v-a avea mult de suferit, iar Mănăstirea de călugări din Fântâna Albă va fi ruinată. Mitropolitul Inokentie, ca străin, a fost forţat să plece din Tulcea în Iaşi, cerând autorităţilor române, permisiunea de a-şi ocupa catedra lui de Mitropolit al credincioşilor de rit vechi. Fiind străin, mai ales rus , nu i s-a permis părăsirea oraşului Iaşi. Ruşii vor ataca, oraşul Iaşi cu aviaţia militară, fapt care va duce la căderea psihică a mitropolitului. Aflându-se în această stare, autorităţile îi vor permite episcopului Tihon să-l strămute în cartierul Pisc/ Brăila, unde îi era pregătit sediul arhieresc. Să-şi revină nu a mai putut, nemâncând nimic mai mult de 40 de zile, organismul lui a slăbit foarte mult. La data de 29 ianuarie 1942, episcopul Tihon îi v-a oficia Sfinţirea Sf. Maslu la care vor lua parte preoţi şi diaconi iar pe 16 februarie 1942, sufletul acestuia v-a trece la Domnul Dumnezeu. Înmormântarea v-a avea loc în 22 februarie 1942 în Brăila/Pisc. La înmormântare vor lua parte episcopul Tihon şi episcopul Arsenie din Izmail împreună cu un mare sobor de preoţi şi diaconi, veniţi din multe parohii din România.
În data de 10 – 12 aprilie 1942, tot în Brăila/Pisc, va avea loc un nou Sfânt Sobor având ca principala temă alegerea unui nou mitropolit. Va fi ales Tihon, episcop de Manciuria şi vremelnic de Tulcea. La 12 aprilie va avea loc întronizaţia în scaunul mitropolitan.
În vremea pastoriri Mitropolitului Tihon, statul Român a recunoscut legal Biserica şi statutul de funcţionare a B.O.R.V la aceea vreme Cultului creştin de Rit Vechi din România prin decretul Ministerului Cultelor, Legea Nr.728 din data de 10 septembrie 1946 şi publicat în Monitorul Oficial, Partea I în data de 13 septembrie 1946.
Mitropolitul Tihon moare în anul 1968 şi v-a fi înmormântat în Brăila .
Cel de-al 10-lea mitropolit va fi ales episcopul Slavei, Ioasaf, care va fi uns mitropolit în 1968. Moare la 16 februarie 1985 şi este înmormântat în Brăila.
Sfântul Sobor, alege pe cel de-al 11-lea mitropolit, pe protopopul Timofei din localitatea Ghindăreşti, jud. Constanţa, care după călugărire v-a primi numele de Timon. Întronizaţia în rangul de mitropolit va avea loc la data de 01 iunie 1985. El v-a conduce ierarhia până în anul 1996. Stare mitropolitului Timon agravându-se, a necesitat convocarea unui Sobor în februarie 1996, care, pe lângă alegerea unui episcop pentru staroverii din Australia, Canada şi America, în persoana P.S. Sofroni, a ales şi un episcop vicar pentru Centrul Mitropolitan pe arhidiaconul Leonti de la Mănăstirea de călugări „Uspenia”, loc. Slava Rusă, care treptat v-a fi uns arhimandrit iar apoi pe 24 martie 1996 episcop de Brăila-Tulcea şi vicar mitropolitan. Pe data de 08 august 1996 mitropolitul Timon îşi predă sufletul Domnului, după o lungă perioadă de boală. El v-a fi înmormântat în satul unde a păstorit mulţi ani şi anume Ghindăreşti.
Moartea Întâistătătorului bisericii, convoacă în toamna aceluiaşi an un nou Sobor, care alege ca succesor pe proaspătul episcop vicar, P.S. Leonti. Pe 27 octombrie 1996, P.S. Leonti (Izot Lavrente) v-a fi intronizat de episcopul Leonid de Slava, episcopul Afanasii de Moldova şi episcopul Sofronie de S.U.A, Canada și Australia, ca cel de-al 12-lea mitropolit, purtând titulatura de Arhiepiscop de Fântâna Albă şi Mitropolit al tuturor creștinilor ortodocşi de rit vechi de pretutindeni .
La acest eveniment a participat şi o delegaţie din partea bisericii surori din Moscova, în frunte cu pururea pomenitul Mitropolit Alimpii.
Biserica Ortodoxă de Rit Vechi din România este organizată într-o mitropolie cu sediul la Brăila, condusă de un mitropolit, şi patru episcopi eparhioţi (trei episcopi în România şi unul în afara graniţei – S.U.A).
Eparhiile B.O.R.V. sunt următoarele:
1. Eparhia de Fântâna Albă, cu reşedinţa în municipiul Brăila, care cuprinde parohiile ortodoxe de rit vechi din judeţele Brăila și Galaţi, municipiul Bucureşti, localitatea Borduşani (judeţul Ialomiţa), localitatea Fântâna Albă (Ucraina);
2. Eparhia Slavei, cu reşedinţa în localitatea Slava Rusă din judeţul Tulcea, care cuprinde parohiile ortodoxe de rit vechi din localităţile: Slava Rusă, Slava Cercheză, Carcaliu, Ghindăreşti, Jurilovca, 2 Mai, orașele Cernavodă și Năvodari, municipiul Constanţa şi parohiile din Bulgaria;
3. Eparhia Bucovinei și Moldovei, cu reşedinţa în oraşul Târgu-Frumos din judeţul Iaşi, care cuprinde parohiile ortodoxe de rit vechi din judeţele Iaşi, Vaslui, Neamţ, Suceava şi Botoşani;
4. Eparhia Tulcii, cu reşedinţa în municipiul Tulcea, care cuprinde parohiile ortodoxe de rit vechi din municipiul Tulcea, orașele Sulina și Mahmudia, localităţile Sarichioi, Periprava, Chilia Veche, Mila 23, Sfiştovca;
5. Eparhia S.U.A., cu reşedinţa în S.U.A., statul Oregon, care cuprinde parohiile ortodoxe de rit vechi din S.U.A, Canada și Australia;
6. Eparhia occidentală, cu sediul în oraşul Torino/Italia, care cuprinde parohiile ortodoxe de rit vechi din Italia,Spania, Portugalia, Franţa, Germania Austria, Ungaria.
7.Eparhia Țărilor Baltice, cu reședința în orașul Jēkabpils, care cuprinde parohiile din Estonia, Letonia și Lituania.
Cei aproximativ 35.000 de credincioşi de rit vechi au la dispoziţie 43 de parohii şi 59 lăcaşe de cult, deservite de 47 preoţi şi 8 diaconi în România şi 10 parohii în afara graniţelor deservite de 6 preoţi . De asemenea, în cadrul B.O.R.V. funcţionează 5 mânăstiri şi un schit. În proprietatea cultului se află şi 33 cimitire parohiale.
În anul 2003 la seminarul Teologic din Iaşi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Teoctis şi a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei a fost înfiinţată o clasă destinată elevilor Biserici Ortodoxe de Rit Vechi.
În cadrul parohiilor preoţii organizează, în timpul vacanţelor şcolare, cursuri pentru învăţarea limbii slavone pentru copiii de vârstă şcolară. Periodic, se tipăresc : „Abecedarul”, „Ceaslovul”, „Psaltirea”, „Liturghierul” , „Vestitorul Mitropoliei”, calendarul bisericesc cât şi altă literatură bisericescă.
Biserica Ortodoxă de Rit Vechi prin eparhiile sale asigură asistenţă religioasă şi personalul bisericesc aferent desfăşurări acesteia în parohii, în armată, în penitenciare, unităţi medicale, în aşezăminte de asistenţă socială şi în unităţi de învăşământ, conform legislaţiei în vigoare.